Purple Lines MTB camp (iunie 2018) – ziua 2: Munții Suhard

Ziua II: Pasul Rotunda – Valea Mărie Mare – Valea Zânelor – Suhard (Vf. Omului), 49.36km cu 1486m

Prognoza arăta furtună de pe la ora 12 așa că am ales traseul de vreme rea și ne-am deplasat cu mașinile 30min pentru a lua startul. Traseul de vreme bună ar fi fost pe undeva pe sub Vârful Pietrosu Rodnei, mai spectaculos și mult mai greu.
Am început ziua cu 4.5km urcare pe DN17D, care evident că e neasfaltat.

A urmat o coborâre de 14km pe care am oprit doar pentru o pană la unul dintre participanți, iar apoi am intrat pe Valea Măriei Mare.

Din câte am înțeles din discuții, aici s-a construit o stațiune care a fost incendiată de oamenii de bine. Locul parcă arăta ca în filmele Western.

După ce am umplut bidoanele și am mâncat câte un baton am continuat urcarea pe forestier.

Mi-am găsit partener de suferință pe un coleg din Brașov și am urcat împreună în același ritm, fără să forțăm prea tare deși amândoi am fi putut merge un pic mai bine, dar știam că se termină forestierul și începe adevărata provocare.
În față era ghidul cu 4-5 oameni, iar celălalt ghid era cu restul mai în spate, așa că am avut drumul doar pt noi 2.

1km gratuit cum zicea Wouter

Vedere spre Muntii Rodnei

Am ajuns grupul din față la intersecția care ne scotea de pe forestier, unde se oprise să ne aștepte. După ce a sosit Wouter Cleppe noi am început lupta cu panta adevărată, iar el a rămas în intersecție să aștepte pe ceilalți.

Nu a durat mult că am rămas doar eu cu colegul din Brașov și ne-am luptat cu panta în ritmul nostru. Când era 10% deja suflam ușurați.

Peisajul era superb cu multe vaci la păscut, dar ne-am ambiționat să ne chinuim cu panta. Eu îl încurajam pe colegu să nu se oprească, altfel îmi tăia și mie cheful.
Noroc cu panta mare și cu niște bolovani pe care am pierdut aderența că am avut ocazia să fac și o poză peisajului.
Am mai muncit un pic și apoi am aruncat o privire în față. Cred că prima dată am cedat psihic, la cum arăta panta, dar nici fizic nu mai aveam mult. Ne-am pus pe împins voinicește, trecând pe lângă o herghelie de cai. GPS-ul îmi arăta să o iau la stânga, iar studiind harta am văzut că traseul face o buclă, iar noi împingeam de biciclete pe o scurtătură, dar am împins înainte că și pe alți i-am văzut făcând la fel.
După porțiunea scurtă, dar grea de pushbike ne aștepta ghidul cu oamenii din față.

Când a ajuns și celălalt ghid, noi am plecat. Cu el au rămas cei ajunși mai târziu și au așteptat pe câțiva care încă munceau la urcare.
Porțiunea de ”creastă” a fost foarte faină. Eu cu problemele mele de înălțime am circulat pe banda I, adică urma din dreapta.

O coborârea frumoasă pe sub Vf Omului

Se circulă în coloană

Transhumanța blochează drumul

Ne-am adus aminte că prognoza meteo arăta catastrofal. De jur împrejur ploua. Noi încă aveam noroc.

In Muntii Rodnei ar fi trebuit să fim astăzi. Am ales bine!

Aruncăm o privire înapoi. La vale îi mai ușor.

Când am ajuns în pădure am suflat ușurați. Mai aveam de coborât cei 4.5km urcați la începutul zilei. În ultimele 5 minute ale coborârii a început încet și ploaia. A fost o zi excelentă: m-am simțit mult mai bine, am făcut foarte puțin push bike și am scăpat și uscați.

Va urma.