Rock The Alps (Austria) – Ziua 2: Hackelberg, Buchegg & Blue Line trails

Ziua II – Luni, 5 August: Jausern – Schattberg-West (2096m) – Hacklberg Trail – Buchegg Trail – Hinterglemm – gondola Reiterkogel – Blue Line Trail – Hinterglemm, 29km cu 1580m dif. de nivel

De dimineață e agitație mare. Robert își face apariția la 7:30 și umplem duba cu direcția supermarket. Nu pierdem prea multă vreme la magazin și ne întoarcem să luăm micul dejun. Meșterește Robert ceva la bicicleta mea și apoi îmi schimbă șaua, poate poate găsesc fericirea. Supărarea cea mai mare apare la fesierul stâng, probabil nervul sciatic e ofticat de wattii revărsați în pedală.

Aproape la 10:30 luăm startul în tură și începem urcarea spre Schattberg-West, pe forestier, evident. Gondola e pentru alții. Avem 10km cu 1100m diferență de nivel, panta medie fiind doar 11% căci în primii 2km ne-am încălzit pe 8-10%. După bucata asta de ”încălzire” se termină asfaltul și începe dansul serpentinelor pe ritmuri de 14-16-18%. La doar 12 procente e relaxare, iar mai puțin de atât e ceva raritate.

Robert în față și Ucenicu` în roata lui e singura constantă, drept urmare lansez ideea că dacă nu era Ștefan să-l ”fugărească” pe Robert ne era mult mai bine tuturor căci mergea și ghidul nostru mai încet. Până la sfârșitul zilelor cred că îmi găsesc și adepți. Adrian cu ebike-ul vâjâie pe lângă noi și ne așteaptă mai sus să ne transforme în pixeli.

Robert, Ucenicu` și eu înainte să rămân brusc fără baterii. Foto: Adrian Crapciu

Așa se vede de la mine unde sunt băieții din față

Cam pe unde am făcut poza de mai sus îmi strigă Robert că merg bine, încurajare care aparent nu mi-a picat bine deloc. Nu trec mai mult de 3 minute că mi se aprind pe bord toate beculețele de avarie dintr-o dată. Pe următorul kilometru mă opresc de 7 ori. Disperare mare, parcă duc muntele pe umeri și am picioarele în gips, iar urcarea nu e gata nici pe jumătate. Brusc îmi aduc aminte că l-am întrebat pe Robert dacă să pun o foaie mai mică deoarece la Borșa m-am cam chinuit, iar el mi-a răspuns că nu trebuie, au austriecii niște forestiere ca în palmă. Rămân ultimul din grupă, dar trec pe lângă domnu` coleg care își face treabă cu niște poze. Mă opresc la o intersecție dubioasă și îl aștept.

Intersecția buclucașă

GPS-ul meu zice dreapta, apare George și la fel zice și al lui. Sărim peste barieră, socotim, trecem înapoi. Repetăm manevra până apare Cosmin și dezbatem. Se face conferință prin stație și se stabilește că trebuie tot înainte, dar eu cu domnu`coleg insistăm că GPS-ul zice dreapta. Până la urmă dăm close la navigation dacă tot se dovedește inutil trackul, apoi pornesc cu George mai departe, dar mă pierd repede de el. Contradicția cu traseul i-a dat un motiv bun lui Robert să mai bage niște km în plus așa că se întoarce din vârf, coborând vreo 300m alt ca să vadă pe unde suntem.

Singur meditând la transmisia mea depășită de vremuri. Foto: Adrian Crapciu

Mă ajunge cealaltă grupă din urmă. Foto: Adrian Crapciu

Înaintând cu viteza melcului turbat, mă ajunge din urmă grupa lui Cosmin, formată din dânsul și Octavian. Da, băieții au propria grupă și în prima zi am auzit că au vizitat toate terasele de pe traseu așa că nu știu cât de bine e să intru în anturajul lor, dar n-am de ales.

Cosmin

Octavian

Panta care ne chinuie în continuare

La scurt timp ajungem la cabana Limbergalm unde ne așteaptă Diana și Nok. Ne tragem suflul de două ori și pornim mai departe. Fetele ne-o iau înainte cu ebike-urile și ne așteaptă la următoarea intersecție.

Regrupare

De aici se vede finalul cățărării, dar nu arată bine deloc. Pe bucata asta aflu că și Octavian se chinuie cu transmisia și îi stă gândul la o foaie mai mică. Coborâm foarte puțin și apoi vine ultimul hop. Aici multă lume face pushbike, cei mai mulți fiind downhilleri ce vin de la telecabina cealaltă. Cu vreo 100m înainte de final mă opresc că deja garminul arăta 26% sau 28%, nici n-am văzut bine. Mai e și mâine o zi! Admirăm peisajul de jur împrejur și apoi mergem la stația telecabinei de pe vârful Schattberg-West.

De pe drumul ăla venim. Priveliște cu vârfuri stâncoase.

Pe cealaltă parte a muntelui, priveliște cu ghețari.

Vremea s-a schimbat, e înnorat și frig din cauza vântului așa că nu vrem să stăm tare mult pe vârf. Când să pornim, Adrian îi spune prin stație lui Cosmin să așteptăm să urce pe trail să ne facă poze, el fiind în față cu grupa lui Robert. Intrăm pe Hackelberg Trail (5.8km) și după puțin timp dăm de Adrian care ne imortalizează coborând mai mult sau mai puțin vijelios.

Foto: Adrian Crapciu

Foto: Adrian Crapciu

M i n u n a t

Evident că la intrarea pe trail am avut ceva emoții, altfel n-aș fi eu, dar coborârea mă cucerește rapid. Fotograful ne strigă ceva în momentul în care trecem pe lângă el, dar se pare că n-am auzit nici unul ce a zis. Mă opresc și mă uit înapoi să văd ce se întâmplă apoi îi dau mai departe. Aflăm mai târziu că ne-a strigat să ne oprim la lac să ne facă poze și acolo.

Sursă foto: https://www.trailforks.com/photo/11208050/

Aici trebuia să așteptăm pentru poze. Sursă foto: https://www.trailforks.com/photo/13874103/

Dintre toate trail-urile făcute la Rock The Alps, ăsta îmi place cel mai mult. Nu numai că peisajul îți taie respirația, dar e și mult mai natural și cu zone lungi de flow.

Facem o pauză la Hackelbergalm unde e și restul trupei. Robert pleacă mai repede și mă cheamă cu ei, dar îl refuz. Rămân cu Diana, Nok, Octavian, Cosmin și un pahar de Cola care e mai rău decât ăla de la dozator de pe vremea când eram tânăr.

Părăsim terasa și intrăm iar pe Hackelberg trail

Intrarea asta pe trail e mai tricky, trebuie făcut un viraj brusc și abrupt la dreapta așa că iau modelul lui Octavian, trec de intrare, întorc și virez la stânga. E mai ușor când ești cu TIR-ul. 🙂Las 2 băieți să mă depășească, nu vreau să încurc și mă stresează dacă-i aud în spatele meu. Ieșim de pe Hackelberg Trail și traversăm niște garduri aiurea, crezând că trebuie să mergem în partea aia. Când apare Cosmin, se oprește mirat, nu înțelege cum am ajuns acolo, apoi ne face cu mâna și o ia în cealaltă parte. Sărim înapoi gardurile și îl urmăm spre Buchegg Trail (1.7km).

Pe coasta e trailul.

Ieșirea de pe Buchegg trail te întâmpină cu un mare banner ”Slow down!” și niște roci.

A fost drăguț și trailul ăsta, dar Hackelberg rămâne the best! După ce ieșim de pe Hackelberg continuăm pe forestier și apoi pe șosea. Lui Cosmin îi dă cu virgulă, se consultă cu GPS-ul, își ia virgula de-a umărul și mergem mai departe pe asfalt. Peste 2 zile când venim să facem un mic concurs pe Buchegg Trail, aflăm că ar fi trebuit să continuăm pe încă un trail, nu pe asfalt.

Ieșim în Hinterglemm și din centru începem urcarea pe muntele de vis-a-vis unde e gondola Reiterkogel. Evident că nu luăm gondola și începem să pedalăm la deal, deși la cât de mort am fost pe prima urcare a zilei puteam să jur că pe asta nu o mai fac. E cald, nu e nici un metru de umbră și drumul abrupt, după cum ne-am obișnuit deja, dar fără exagerări de data asta. În total sunt 3.7km cu 11% panta medie, o nimica toată.

Căldură mare

Se văd localitățile din vale

Surprinzător, dar mi-am revenit destul de bine după chinul de pe cealaltă urcare și o iau înainte. Trag mai tare și de la un momentdat încep picioarele să protesteze, vor pauză, dar mă gândesc că dacă mă opresc sigur clachez iar. N-am nici o idee până unde trebuie urcat și opresc la o cabană unde mă ajunge foarte repede Diana cu ebike-ul așa că plec mai departe. Mai opresc o dată la intersecția cu niște trail-uri, mușc dintr-un baton și pornesc mai departe pe drum că sigur nu avem treabă pe trailurile alea. Când văd stația intermediară a gondolei mă decid să-i aștept pe restul și bine am făcut, nu trebuia urcat până în vârf.

După ce ne regrupăm mergem spre Blue Line Trail (2.6km). Nimerim la intrarea pe PRO Line a cărui nume nu sună prea bine pentru noi, după care descoperim și Blue Line 50m mai încolo.

Intrarea pe Blue Line

O serie de contrapante din pământ

De acolo coborâm

Sursa https://www.trailforks.com/photo/12843757/

Trailul are multe podețe și contrapante de lemn, una chiar uriașă. Contrapantele astea nu prea îmi inspiră încredere și nu mă cocoțez pe ele, dar în poza de mai sus se vede începutul unei serii de 5-6 viraje ce mi-au plăcut cel mai mult din tot trailul ăsta. Restul nu pot să zic că nu mi-a plăcut, dar nu mi-a mers la inimă, mai ales că era plin de denivelări (breaking bumps) de sus până jos.

Ajunși înapoi în Hinterglemm, după ce ne regrupăm la baza coborârii, plec cu Octavian la terasă unde era Iulia, Laura și Suzi. Descoperim că și Iulia caută o foaie mai mică pentru angrenaj așa că înainte de cafea dăm o fugă pe la magazinele din zonă, fără nici un succes. Cât stăm la terasă apare și Robert cu mașina. L-a adus pe Bogdan să-și repare o spiță ce a cedat. Robert zice să punem bicicleta mea pe suport și să căutăm foaie la un magazin ce e la 10km. Găsim foaie de 22T nu 24T cum aș vrea, dar lăsăm bicicleta să o monteze, operațiune ce costă 35-40 euro cu tot cu foaie.

După cina pe care o servim la același restaurant, Robert ne prezintă traseul de mâine. Fiind că în zona noastră se anunță ploaie, facem o deplasare cu mașinile la Kirchberg unde sunt șanse să scăpăm de ploaie, dar veștile bune se opresc aici. Robert ne prezintă Lisi-Osl Trail astfel: ”E o coborâre faină, cu contrapate foarte abrupte. Anul trecut nu am făcut-o că până acuma nu a plăcut nimănui, dar m-am gândit să o facem anul acesta” (citat aproximativ). Panică! Mi s-au aprins toate semnele de exclamare cu triunghi galben. După un search rapid pe youtube eram convins că n-am ce căuta acolo și cer un formular de înscriere în grupa fetelor.  A mai zis Robert ceva și de Fleckalm Trail pe care o să oprim să exersăm puțin tehnica, dar cred că toată lumea era cu gândul la Lisi-Osl. Ca să dormim și mai bine a început Cosmin să ne povestească trăirile lui pe coborârea respectivă și cum a picat grămadă peste Ștefan.

Va urma.