Rock The Alps (Austria) – Ziua 4: concurs de uphill & downhill pe Buchegg Trail

Ziua IV – Miercuri, 7 August: Jausern – Saalbach – Hinterglemm – Gerstreitweg – Buchegg Trail – Hinterglemm – Jausern, 25.64km cu 594m dif. de nivel

Mă trezesc de dimineață cam mort de oboseală, iar Robert nu numai că vrea să ne încordăm wații unul la altul, dar vrea să mai băgăm încă 1000m urcare după concurs. Servesc micul dejun, iar apoi mă întind un pic în pat și abia mă ridic când e de echipat pentru tură. Domnu` coleg George se dă și el rănit, zice că el nu concurează, că bla bla.

La 10:30 suntem călare pe biciclete și mergem spre Hinterglemm pe pistă. Băieții merg cam tare pentru warm-up așa că rămân mai în spate cu Suzi și George. Noroc cu Suzi că ne mișcăm și noi cât de cât, după ce m-am pitit cu George la plasa ei.

Imediat după intrarea pe pista de biciclete

Follow Suzi!

Ne regrupăm în Hinterglemm și mai urcăm puțin de tot până la punctul de start. Ne aliniem pe șosea, Robert face o poză, apoi ne împrăștiem că venea o mașină. Ne mai aliniem o dată și pornim. Concursul neconflictual se desfășoară pe o urcare de 4km cu 400m dif. de nivel. Juniorii o iau hotărâți în față cu Ucenicu` pe urmele lor, apoi restul. Pentru mine cursa a ținut cam 500m după care am redus turația motoarelor până m-a depășit toată lumea. Inclusiv domnu` coleg care deși declara că n-are nici o intenție să tragă tare, acum rupe zona. Suzi ne așteaptă la intersecție unde părăsim asfaltul și îmi strigă să-i dau viteză, dar deja am intrat în powersaver mode și abia am puls 135. La scurt timp mă opresc să fac o poză cu lacul.

Pauză de poză. Ca la concurs.

Mai fac una și de mai sus

Cât am oprit eu să fac poze, apare și Cosmin. Bucuros să mă vadă, strigă după mine ”stai să povestim”. Am înțeles doar că a zis să stau, dar n-am stat, doar e concurs! Câteva serpentine mai sus opresc să mănânc zmeură, ocazie cu care mă ajunge Cosmin care din fair-play se oprește și el. Gâfâim împreună mai departe și e nevoie de photo finish să stabilimim care a fost ultimul, dar n-avem tehnologia asta și împărțim locul bucuroși.

Finish. Foto: Adrian Crapciu

Mergem câteva zeci de metri până la intrarea pe Buchegg-Trail. Traseul îl știm din  ziua 2, dar ostilitățile o să se desfășoare doar pe prima parte a trailului, aprox. 700m. Robert ne prezintă singura regulă: avem voie să pedalăm până înainte de primul viraj, apoi gata. Cred că ne-a mai zis și să nu ne rupem gâtul, dar asta oricum e preocuparea mea permanentă.

Pregătiri de concurs

Vremea e cam mohorâtă, dar deocamdată am scăpat de ploaia prognozată.

Buchegg Trail

Dacă l-a concursul de uphill Suzi n-a avut parte de acțiune că a primit sarcina să dirijeze circulația în intersecție, acum are și ea ocazia să se distreze. S-a simțit atât de bine încât a scos cel mai rapid timp, dacă nu mă înșel la egalitate cu Ionuț, dar avea un rucsac în spate cam cât Ionuț de greu. Eu m-am mulțumit că am mers mai bine ca data trecută și cu 1s mai rapid ca Robert astăzi. Desigur, el v-ar povesti cum nu l-a lăsat o gagică să depășească, dar până la urmă toți am coborât în aceleași condiții! 👀

Eu și viteza mea maximă de melc turbat. Foto: Adrian Crapciu

Ne regrupăm la finalul primei bucăți din trail. Cum ideea mea de a urca cu gondola și a face câteva coborâri pe Hackelberg Trail nu a fost îmbrățișată de restul oamenilor, decid să merg la pensiune, nu de alta, dar mâine ne așteaptă 65km cu 2700m diferență de nivel. Cosmin preia frâiele ghidajului pentru grupa retrașilor din care mai fac parte Iulia și Nok. De data asta reușește să ne ducă și pe ultima parte din Buchegg Trail pe care în ziua a doua am ratat-o. N-am pierdut nimic interesant atunci, e un trail lat și drept, de viteză.

Facem o pauză de hidratare în oraș apoi pornim spre pensiune pe pista de biciclete. Aici se activează forțele din noi care au lipsit cu desăvârșire la concursul de uphill și-i dăm blană până la pensiune, uitând de fete.

Ajunși în tabăra de bază încerc să dorm puțin până vin ceilalți, dar nu reușesc mai mult decât să stau prăbușit în pat.

Seara urcăm la un nou restaurant, pe același drum pe care s-a ținut concursul. Cosmin n-a prea avut el chef de pedalat pe urcarea asta, dar trage tare din spatele volanului, motiv de văicăreli și râsete pentru tot restul serii. Păcat că plouă și e frig, nu putem sta pe terasă, dar peisajul cu vârfurile ascunse în nori e fabulos. Și mai fabulos e bufetul suedez de care avem parte. Umplu o farfurie mare cu de toate și simt cum mă încarc la fiecare înghițitură, parcă eram conectat la priză. Apoi mai bag o porție să fie și pentru mâine.

Întorși la pensiune întregi și cu burțile pline, facem ședința tehnică și apoi are loc festivitatea de premiere. De câștigat am câștigat toți când ne-am înscris în aventura asta faină, dar azi am primit și diplome.

Va urma.